Rade harb de oala sparta
Et pluribus unum

"Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi." Gabriel Garcia Marquez
  • Et pluribus unum
  • Aboneaza-te la insemnari
  • Blog Status
  • Vizitatori:
    110.871
     
  • Insemnari:
    43
     
  • Comentarii:
    57
     

"Moralitatea este atitudinea pe care o luam fata de oamenii care ne displac". Oscar Wilde

Magazin naturist
 

Sa ne privim in oglinda
     media: 5.00 din 2 voturi

Dupa cum spuneam mai sus, asa suntem noi, romanii. In sfarsit. Pacat, poate ar trebui sa mai invatam si noi din ceea ce se vede, ce a fost sau chiar, de ce nu, ce urmeaza a fi.



Ghidul micului gentlemen si legile lui Murphy
     media: 3.00 din 2 voturi

Scurt si la obiect:

1. Ingandurat fiind si cu totul depasit de situatie, mi-am aprins o tigara, in plina zi, cand m-am impiedicat de un cos de gunoi care, banuiesc, stationa neregulamentar pe marginea drumului. A urmat replica fireasca: "Va rog sa ma scuzati! Nu v-am observat!"

2. Coborand Copoul, pe la Universitate, pe partea cu corpul B, bagai de seama ca vizavi ( pentru cei neavizati, acolo e corpul A, adica imaginea cu Univeristatea din Iasi pe care o stie toata lumea), cobora, intamplator sau nu, tot Copoul, o ditamai "bucata" sau "bunaciune" sau, cum spunea un coleg din timpul facultatii " perfecta, mah, perfecta!". Am ramas cu privirea atzintita asupra repsectivei tipe, cand ,calcand stramb, m-am impiedicat si am cazut ca un bolovan in plina zi (deci idem), in plina aglomeratie pe strada. Ma ridic agale, multumit ca totusi am o scuza ( in gandul meu), ma sterg de praf si cand ridic ochii, imi apare in fata ochilor urmatoarea imagine: un panou publicitar pe care scria mare, de sa se vada din Fundatie: "Conex! Fii cu ochii in patru!"

P.S. M-am luat cu treaba la servici si am uitat ce mai voiam sa zic. Da' ne mai auzim noi. Hai noroc! kojocel


Sa vorbim romaneste
     media: 5.00 din 1 vot

Am fost in Bucuresti in vizita la un amic. La un moment dat, am luat un taxi, deoarece trebuia sa ajung urgent undeva, pe langa Piata Matachi. Taximestristul, un bun prieten de-al amicului meu, era curious de ce se mai intampla prin Iasi si, inainte de a urca in masina, am stat putin la palavre. Una alta. Despre Iasi.
Bagasem de seama ca langa noi stationa un BMW, in care era o masa gelatinoasa imensa, cu ten inchis la culoare, mustata si cioc, care ne studia si analiza intr-un mod in care numai gelatinele pot sa o faca. Ma depaseste deci nu pot sa dau nici un raspuns referitor la aspectele si laturile analizei sale vizavi de ceea ce conversam noi...

...dupa ce am plecat cu taxiul, pe un pod (nu stiu despre ce pod este vorba, din simplul motiv ca nu cunosc Bucurestiul), am oprit la semafor. Cand colo, ce sa vezi? Langa noi a oprit si legendarul BMW, la volanul cariua nu putea fi decat, firesc, masa gelatinoasa.

- Bre, voi astia, molodovenii, mai are bani sa mearga cu taxiul da Bucuresti?

Urma replica taximetristului:

- Voi mai bine du-te de invata sa vorbeste romaneste si apoi sa ma intrebe daca mai am bani sau nu.

Ce sa mai zic? Iarna nu-i ca vara!

*din categoria "Din putzul gandirii lui Emil Bobu" ( Academia Catavencu )

Hai noroc! kojocel


Scurta istorie a muzicii moderne. Partea I
     media: 0.00 din 0 voturi

Precizare importanta: aceasta infima relatare a mea contine doar si numai viziunea personala, expusa fragmentat, sporadic a istoriei muzicii moderne. Inevitabil apar si note de subiectivism, adaptari si viziuni strict personale pe langa relatarile pur obiective.

"Et pluribus unum". Nimic mai adevarat decat afirmatia de pe stema Statelur Unite ale Americii.
Cei multi contribuie la formarea si dezvoltarea unui singur, adica a intregului unitar. Si intr-adevar, muzica moderna s-a nascut si dezvoltat in SUA. (Desi multi au o parere reticenta despre aceasta tara, ea nu face subiectul actualei insemnari).

Va vine sa credeti sau nu, muzica moderna se datoreaza unui anume capitan de vase maritime englez, pe numele sau John Smith. Nicidecum nu ar fi avut omul ceva in comun cu muzica, sau ar fi avut afinitate pentru vreun instrument muzical. Dimpotriva, era, ceea unii ar numi, o bruta. In sfarsit. Pe la 1610, acest John Smith a adus in SUA ( desi nu exista pe atunci, voi face referire cu numele SUA de spatiul in care se desfasoara actiunea) primul lot de negri (voi folosi acest termen nu din rationamente rasiale) sau oameni de culoare, cum doriti.

Acei oameni de culoare, dupa cum este si evident, faceau parte dintr-un grup etinc, atat de dispretuit de europenii din vremurile alea ( dar nici azi nu este exclus), care dezvoltasera o cultura muzicala profunda, rafinata, de multe ori asemuita cu muzica clasica . Firesc, nu au fost adusi "in excursie in Grecia" ci sclavi pe plantatiile de bumbac ( si nu numai) ale europenilor care tocmai incepeau sa cucereasca ( la propriu) pamanturile apartinand din mosi-stramosi amerindinelor nativi americani.

Mentionez ca mie se pare firesc ca atunci cand o parte a unui popor migreaza spre alte zone geografice sa ia cu el si o parte a folclorului sau. In cazul oamenilor de culoare, mare parte din acesta era reprezentat de cantecele si dansurile samanistice, cunoscute sub numele de hoodoo.

Nota: se face o confuzie frecventa intre termenul de hoodoo si voodoo. Hoodoo este reprezentat de cele mentionate mai sus, pe cand voodoo este rezultatul amestecului dintre hoodoo si crestinism.

E tarziu. Am avut cumplit de mult de lucru in seara asta la serviciu. Sant terminat de oboseala. Pic de pe scaun de somn. Cand ma trezesc, am sa continui firul narativ.


Precizare
     media: 0.00 din 0 voturi

Recunosc, nu-ti poti mentine cititorii pe blog doar scriind cate o "chestie" marunta o data la nu stiu cat timp. Cu ocazia asta imi cer scuze putinilor mei cititori, cat si celor care s-au abonat la blogul meu. Chiar imi pare rau, sincer. Daca se intampla sa schitati un zambet, o grimasa, o stare de discomfort dupa ce ati citit o insemnare si nu am raspuns, regret nespus.

Orice injuratura / apreciere este si va fi binevenita oricand.

kojocel


Pentru Gabi
     media: 5.00 din 2 voturi

Da, faze vechi, citite prin dictionare, prin carti, citate de tot felul si alte porcarii. Ieftine. Comune.
Nu ma intereseaza. Chiar nu. Declaratii. Asa este: trebuie spirit pentru declaratii. Imaginatie. Alte alea. Pentru Gabi eu nu am nimic de zis pe blog, decat atat:

"Wind by the Fireside"

So as you shiver in the cold and the dark,
Look into the fire and see in its spark--
My eye
Watching over you.

As you walk in the wind's whistling claws,
Listen past the howling of the wolf's jaws.
My song
Comes to you.

And when you're lost in the trackless snow,
Look up high where the eagles go.
My star
Shines for you.

In deep, dark mine or on crumbling peak,
Hear the words of love I speak.
My thoughts
Are with you.

You are not forsaken.
You are not forgotten.
The North cannot swallow you.
The snows cannot bury you.
I will come for you.

Ne e complet si nici nu-mi apartine. E Copy Paste. Cine ma acuza? Ascult. Dar chiar e ce simt. Sincer. Simt sincer.



In vino veritas
     media: 3.67 din 3 voturi


Ani in urma, ma invitase un bun prieten de-al meu din Chisinau la el cu ocazia zilei sale de nastere. Nu am putu sa-l refuz, desi aveam un program destul de aglomerat in perioada aia. Drept urmare, m-am "intzolit" cu bun gust si am plecat la Chisinau. Dupa vreo doua zile de baute crancene si distractie, am realizat ca trebuie sa ma intorc urgent in Iasi, din cauza unui examen de care uitasem si la care era musai sa ma prezint.
M-a condus la gara. La biroul informatii era o tanti care s-a uitat la mine ca la felul 10 cand i-am zis "Saru' mana, doamna, stiti.... vreau sa ajung si eu la Iasi, cum fac?" Cred ca-mi aruncase acea privire ciudata ca in Republica Moldova nu se obisnuieste sa te adresezi unei domane cu "saru' mana". In sfarsit. Mi-a explicat cum trebuie sa fac ca sa ajung in cel mai rapid mod in Iasi.
"Diseara, la ora 8 seara pleaca un tren spre Balti, care trece prin Ungheni. O sa coborati acolo si imediat, la maxim o jumatate de ora diferenta, pleaca trenul spre Iasi."
Toate bune si frumoase pana acu.
Tin sa precizez insa urmatoarele: era in mijloc de iarna. Un frig afara ce era, de-ti clantzaneau nu numai "dintii din gura" ci si cei care nu se afla acolo (probabil ca sunt si din astia, ma gandesc, din moment ce vorba populara nu face referire decat la aia "din gura). Viscol, nameti, tot tacamul.

La ora 8 seara, am luat trenul spre Balti. In compartiment, il rog pe vecin: "Ma trezesti si pe mine cand ajungem in Ungheni?" "Da, stai linistit, se rezolva". Fiind putin mahmur, am adormit.
Brusc, ma trezeste colegul: "Scoala, ca am ajuns!" "Da, OK, mersi frumos!" "N-ai pentru ce."
Cobor din tren si, stiind ca gara internationala ar fi trebuit sa fie undeva in directia din dreapta, cum cobori din tren, am "luat-o" la pas alert, sa nu pierd trenul spre Iasi.

Merg o buna bucata de vreme, dar gara nu se mai arata. Era 11 noaptea. La un moment dat, ma opresc uimit de ceea ce am vazut - in fata mea era un tanc pe un piedestal. Nedumerit peste masura si vanzad un trecator il intreb: "Nu va suparati, ce oras e asta?" Omul mi-a raspuns firesc: "Balti." Balti! Ajunsesem in Balti! Fir-ar al dracului sa fie, m-am gandit. In sfarsit, omul mi-a aratat cum sa fac sa ajung mai repede inapoi la gara. Am alergat pana acolo, terorizat ca poate nu reusesc sa ajung dimineata in Iasi.

Gara din Balti. Biroul de informatii inchis. Intreb la ghiseul unde se vindeau bilete cum sa ajung cel mai repede in Iasi. Doamna de acolo mi-a raspuns ca in jumatate de ora, pleaca ultimul personal spre nu mai tin mite ce localitate. Idea era sa cobor in nu stiu care halta, unde opreste un tren international pentru putin timp si sa urc in el, ajungand astfel in Iasi in timp util.
Bun. Zis si facut.
Cum se prezenta cea halta? O campie deschisa, (era 12 si jumatate noaptea) fara nici o urma de casa sau orice alteceva, ce mi-ar fi indicat activitate umana. Doar undeva in drepata mea se vedea o luminita mov la un geam, si, la cativa kilometri departare, sclipeau luminitele unui sat.
Mi-am strans fularul la gat si manusile ca sa evit barem cat de cat viscolul de afara si m-am indreptat spre acea luminita mov. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni. M-am intors atunci pe peron si, studiind peisajul, vad la un moment dat, in stanga mea o "chestie" neagra. Ma apropii sa vad despre ce e vorba.
Ce imagine am in fata? O baba imbracata in legendara pufoaica ruseasca, care avea langa ea o canistra, langa care un pahar. Sa lesin de uimire. 1 noaptea, pustietate, iarna, viscol si "matusa" sta aici, fara sa clipeasca sau sa dea vreun semn ca ar fi inghetat de frig.
Imi fac curaj:
- Saru' mana, matusa, da' ce faci aici?
- Vand jin.
Am ramas preplex. Ma uit in stanga, in dreapta, in sus...
-Da' cui vinzi tu jin?
-Tzie!..

Aprig vin avea matusa aia de vanzare. Cam printre cele mai bune vinuri pe care am apucat a le gusta vreodata. Teribil vinul, dar fantastica de-a dreptul matusa. A fost unul dintre putinele cazuri cand mi-a parut rau ca nu am avut un aprat foto la mine.

Ce mai pot sa completez? Nimic. Las la judecata voastra.


Testament
     media: 5.00 din 2 voturi

Toata lumea vrea sa "se faca ceva" cand ajunge "mare". Unii vor sa devina profesori, ingineri, businessmani, directori, vanzatori de covrigi, mancatori la usa altuia, altii controlori, securisti, fabricanti de hartie iginenica, patroni, manageri pentru fondurile nerambursabile SAPARD si FARE sau mai stiu eu ce altceva.

Si deoarece toti vor sa devina ceva, firesc este ca toti sa-si doreasca ceva. Si aici gasim o gama larga de tot ce vrei si, mai ales, de ce nu vrei. Vila, masina de lux, prostituate gratis, salar, apa minerala, telefon mobil, calculator ultimul racnet, bere, premii peste premii, statuie, partid, medalie etc etc.

Cand am sa fiu mare, am sa ma fac roman si o sa-mi cumpar un caine. Da, un caine. Dar nu de orice fel. Nu din ala de doboara un taur, sau latra mult, sau poate sa pazeasca zece turme de oi simultan. O sa-mi iau cel mai mic caine de pe lumea asta si chiar mai mic, atat de mic, incat sa incapa in buzunarul de la piept. Mic si otravitor. Si cand o sa ma implic zi de zi in polemici cu rost sau fara, ca orice roman ce se respecta, se va ajunge firesc la un punct in care imi va sari mustarul si atunci o sa scot cainele meu mic si otravitor si am sa-l arunc pe oricine ma supara sa-l muste. O data. Otravitor. Definitiv.


Controla-ti-as biletul si abonamentul
     media: 4.50 din 2 voturi

Citeam zielele astea ce mai scrie VisUrat despre ce se intampla in mijloacele de transport in comun (controlori, atitudine, s.a.m.d) si mi-am adus aminte de o faza din tramvai, de pe vremea studentiei.
Piata Unirii. Statia de tramvai. Aglomeratie, bilete necompostate, compostoare proaste, caini, fitze, cersetori si tot ce mai poate defini statia / mijloacele de transport in comun din Romania zilelor noastre.
Dau sa cobor din tramvai cand, fara sa vreau, sant martor al urmatoarelor evenimente: controlorii "au prins" un student (probabil) ce nu avea bilet si, hotarati sa nu ierte nimic (dupa cum le sta in fire), l-au luat la bani maruntzi. In momentul in care mai era putin pana se inchideau usile tramvaiului, studentul sare pe scarile tramvaiului in statie si intorcandu-se cu fata spre grupul de controlori, ramasi perplecsi, tzipa cat putu la unul din ei: "Te reneg, ba!" Urma cea mai "adevarata" replica pe care, recunosc, am putut sa o aud in viata mea, din gura unui controlor: "TERENEG e ma-ta, uai!"

Concluzia? Tind sa cred, ca, probabil, in clipa in care acel controlor face proces verbal pentru circulare neregulamentara in mijloacele de transport in comun, acesta e de natura manierata, daca nu de invidiat: "Subsemna-tul [...] menti-o-nez ca in datade [...] am prin-s circul-and fara abonament pe domnu-l ..."

Firea romanului are si calitatea de a extrapola orice eveniment singular unor generale, dar mai ales si pentru alte categorii sociale , dar ma intreb: "E o stare de fapt sau de drept?"


Tehnici comerciale
     media: 4.11 din 9 voturi

De tot rahatul.
De la ce m-am luat? Pai e simplu.
Am fost azi dimineata sa-mi caut prin targ o perche de boxe. Pentru ca vreau sa-mi schimb boxele de la calculator pe care le am acasa. Si m-am plimbat prin urbe. Pe la Flanco, pe la Saturn, pe la Navigator, pe la Domo. Aceleasi preturi. La boxele pe care vroiam sa le cumpar. 470 Lei. Noi.
Am ajuns la Flamingo. Nu aveau. Dar ma intreaba un nene de acolo cu ce anume ma poate ajuta. M-a intrebat din spiritul filantropic pe care-l poseda. I-am raspuns.
- Vreau un sistem de boxe 5.1.
- Pai avem o multitudine de variante. Alegeti-va!
- Vreau boxele alea Genius, alea din lemn de 150W.
- Aaaaa, din alea nu mai avem.
- Cand mai primiti si, mai ales ma intereseaza, la ce pret?
- Pai cred ca saptamana viitoare primim. Erau in jur de 370 de lei.
- Aha.
Dau sa plec.
- Dar altceva nu va intereseaza?
- Nu, boxele alea le vroiam.
- Ce pacat, azi dimineata am vandut ultimele doua seturi pe care le mai aveam, pentru ca sunt la promotie...
Ma uit la ceas. Ma uit de curiozitate, pentru ca era destul de dimineata.
Era ora noua si douazeci si opt de minute.
Magazinul Flamingo isi deschide portile pentru public la ora noua. Hai noua si zece, ca e loc si de o cafea si o tigara.
Ceea ce inseamna ca ei, in 18 minute au vandut ultimele doua seturi de boxe Genius.
M-am uitat neincrezator. Pe buna dreptate m-am uitat.
Pentru ca nu cred ca era coada ca la Flanco in fata la Flamingo (cum era coada la ulei odata) pentru amaratele alea de boxe la promotie...
Sa fim seriosi.
Cu alte cuvinte, nenea ala ma minte pe fata.
Si ma intreb nu numai de ce ma minte, ci si de ce ma crede asa prost incat sa nu ma prind?
Plus ca, ce rost are sa-mi spuna un vanzator ca produsul pe care-l vroiam s-a vandut cu 2 minute inainte sa apar eu in magazin?
Cu ce ma incalzeste lucrul asta?
Voi pleca plangand si blestemand eventual divinitatea pentru ca nu m-a dotat cu norocul de care aveam nevoie?
Voi plange ca sunt ghinionist? Ca asa n-am eu noroc in viata?
Ce crede domnul vanzator? Ca voi dormi la usa magazinului ca japonezii asteptand ultima versiune la PlayStation?
Discutabil.
Hmmm, nu discutabil.
Urmatorul magazin.
UltraPro. Care are doua seturi de boxe Genius din lemn, din alea la 150W, asa cum vreau eu, puse in geam la 200 de metri mai incolo.
La acelasi pret.
Culmea culmilor.
Nu era o coada de oameni disperati pentru boxele alea.
La promotie.


Radio Lynx
     media: 5.00 din 2 voturi

Ca un raspuns la ceea ce s-a discutat in emisiunea "Noaptea bloggerilor" la Radio Lynx din 17 Martie 2007, mai ales la legendara fraza care s-a tot repetat in cursul emisiunii: " Daca e nevoie, scriu si blog!", fara nici o rea intentie de altfel, este urmatoarea: " E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune!"

Va suna cunoscut? Asa e (dupa cum spuneam), nici mie!


Prietenii nostri cei de toate zilele
     media: 4.33 din 3 voturi

Ma intrebase cineva zilele astea ce parere am despre prieteni, cum as putea defini un preten, care e diferenta dintre un prieten si cel mai bun prieten si alte insecte daunatoare din astea.
Sincer sa fiu, nu am stiut ce sa-i raspund omului pe moment, un lucru insa e cert si anume (si asta e raspunsul meu):

Intr-o zi omul cu caciula pe o ureche isi chema singurul fiu si-l intreba: "Fiule, tu cati prieteni ai?" Atunci fiul omului cu caciula pe o ureche ii raspunse, fara sa stea pe ganduri: " 100!" Dupa o scurta pauza, omul cu caciula pe o ureche ii zise: " Bine, atunci du-te si cheama macar unul dintre prietenii tai, zi-i ca s-a facut mizerie in casa, ca am adunat-o intr-un sac, dar, batran si bolnav fiind, nu pot sa merg sa-l arunc in mare. Sa vina el sa faca toate astea pentru mine." Alerga fiul omului cu caciula pe o ureche pe la unul, pe la altul, dar fiecare din cei 100 de prieteni ai sai gasi motiv ca ce poti baga prin urechea acului, nu poti scoate pe usi de biserici si s-a intors fiul omului cu caciula pe o ureche cu buza umflata si-i du-se raspuns tatalui. Cu ocaziua asta insa ii replica: "Tata, dar tu cati prieteni ai?" Si atunci omul cu caciula pe o ureche ii raspunse: "Eu am un singur prieten, du-te de-l cheama, zi-i ca am facut crima, dar batran si bolnav fiind, nu pot sa merg sa arunc mortul in mare. Sa vina el faca toate astea pentru mine." Si atunci a mers fiul omului cu caciula pe o ureche la singurul prieten al tatalui sau, si i-a explicat situatia. Prietenul omului cu caciula pe o ureche a venit atunci si a intrebat: " Unde-i sacul cu mortul? Da-l incoace, sa merg sa-l arunc in mare!"
Si atunci a zis omul cu caciula pe o ureche catre fiul sau: " Nu exista nici un mort si nici un sac, dar am vrut sa-i arat fiului meu ca mai bine un prieten pe cheltuiala inimii de o viata, decat 100 de prieteni pe cheltuiala ta."

Sau ma insel?


Ca sa nu uit
     media: 4.33 din 3 voturi

Ceea ce urmeaza, sunt simple relatari ale unor clipe din viata unor mari oameni. Si, cu ocazia, as dori sa aflu si altele, din partea vostra, daca stiti. Din totdeauna m-au pasionat aceste mici intamplari, din care, parerea mea, multi pot invata chiar si in ziua de aazi.

La trecerea frontierei, Alexandru Dumas poarta urmatorul dialog cu vamesul:
- Cu ce va ocupati?
- Scriu.
- Domnule, eu v-am intrebat cu ce va castigati existenta.
- Cu pana.
Si trecu vamesul in carnetul sau de note: " Alexandru Dumas, vanzator de pene".

Dupa ce cumpara niste piele bruta si atza de matase cu fir gros, si iesi din magazin, un invdivid, prieten cu vanzatorul, il intreba: "Cine e acest batran ciudat?" Vanzatorul ii raspunse: " Cum, nu stii? E Mendeleev, marele mester de giamantane!"

Va urma.

P.S. E tarziu, mai am o multime de lucruri de terminat la servici si chiar sant in pana de timp.


Scurte sclipiri de existentza din viata lui Eugen Warcraft (partea I)
     media: 4.00 din 3 voturi


"Eu sant Eugen", zise Eugen Warcraft catre noii sai colegi de munca. "Salut, man. Uite acolo, la calculatorul ala o sa lucrezi. Daca ai neclaritati, sa intrebi, ok?" "Da, sigur, nici o problema."...

Dupa cateva zile, la o tigara. "Nu iesim si noi sambata la o bere? Ca tot n-am fost de ceva vreme, si apoi am luat si salariul azi, ce zici, Eugen?" "Aaaa... uhmm... nu, nu pot, trebuie sa ma intalnesc cu niste amici, avem ceva de facut...", zise Eugen, oarecum derutat si-i sclipi frica in ochi. "Ho, man, ca nu musca nimeni daca nu vii, e ok, intelegem. Ce e de rezolvat, nu trebuie amanat." "Daa..., nu... veneam, nu era bai chiar asa mare... avem o instantza de facut si de asta nu pot..." "O ce??!?!?!" "O instantza... avem raid la un boss" "Aaaa, raid, da, corect, raid, asa e... pai, uhm, da, e important... Distractie la rad sau cum ii zice!" "Da, mersi, mersi..."

A doua zi, cu paianjeni in ochi, dar si cu o bucurie, pe care probabil nici o femeie nu ar fi putut-o egala, Eugen marturiseste: "Tare a fost!! Am fost 40 de oameni, unu si unu, eram tot ce vrei acolo: warrior, priest, rogue, mage s.a.m.d. Am spart boss-ul in doua, zau de nu!" Oarecum mirati, simtzind probabil ca n-au destul "intelect" sau "wisdom" ca sa inteleaga ascunsul tâlc al vorbelor lui Eugen, colegii sai nu putura decat sa-i raspunda cu o "am-o-acadea-si-o-medalie-pentru-tine-daca-ne-explici-si-noua-ce-ai-vrut-sa-zici" privire...

Dupa o "pariuala" venita de "sus", Eugen intra dezamagit si suparat in birou. Izbi pixul cu putere de podea si urla: " Las' ca te toc eu!! Sa vezi ce backstab si gouge iti dau eu de nu te vezi, tu-ti fata aia de robot! Noob!"

Nimic nu-l va schimba si nu-i va schimba parerea, nici robotismul si noob-ismul colegilor, nici macar acel Ambush cu landing rate si critical strike chance imens nu-i va potoli furia ce-l cuprinse. Noroc de acel artefact epic, care-l va ridica in rank si-i va aduce faima, de vor deveni invidiosi pana si colegii lui necunoscatori si incoruptibili...

Cineva spunea ca nu exista placere mai mare pe lume decat pilotarea unui avion, IMBRACAT fiind.

Oare Eugen ce ar zice?


Pentru l3st.ablog.ro
     media: 5.00 din 3 voturi

Ca tot veni vorba de engleza, mi-ai adus aminte de o fazza simpatica, daca pot sa o numesc asa de prin liceu, tot pe la ora de engleza. Profu: "What can you tell me about XIXth century English writers?" Acu ma cam bagase in ceata, dar n-am fost in stare sa zic nimic altceva decat purul adevar: They're all DEAD sir!"

Nu?


Dedicatie (city boy style)
     media: 5.00 din 2 voturi

Toate la timpul lor ar zice unii. Adevarat, dar sunt si conditii ca acest "timpul lor" sa fie barem cat de cat viabil. Numai ca, cateodata nota mai trebuie si fortata. Exemplu banal: daca vrei e ok (sau "foarte tare" vorba aluia racit de la Antena 1, de e matinal in fiecare dimineata) daca daca NU atunci nu ca "lasa, ca rezolv eu" ci "daca NU, atunci INSISTAM". Mortii masii. Nu "mortii masii" de la tara, cu scandura de la gard in mana, ci rafinat / smenuit "city boy style". Miezu din gogoasa.

Puiul re rata, de cum iesi din gaoace, a si inceput a o invata pe ma-sa sa inoate. Indepartandu-se insa de la mal, si vazand ca ea inoata mai bine decat el, puse intrebarea care-l baga pe oricine la apa. Asadar, intreba: " Ce-a fost mai intai - oul sau gaina? La care, rata i-a raspuns fara sa stea pe ganduri - Cocosul." Si a inteles atunci puiul de rata ca se cuvine sa te intinzi cat ti-s penele ca sa-ti vezi lungul nasului, si mai capul sa gandeasca s-apoi gura sa vorbeasca.

Una peste alta, a mai trecut o zi de cacat. Ferice de noi ca avem simturile adaptabile, ca, nu-i asa, daca intri intr-un WC, iti pute a CACAT primele minute, dupa aia, poate sa dea si cu napalm, ca nimic nu se va schimba.

Hai noroc.


Maimutoiul si oglinda (dedicatie alor mari de la Bucuresti)
     media: 5.00 din 2 voturi

Intr-o zi, un maimutoi gasi un ciob de oglinda. Il sterse de praf cu varfu cozii si, umflandu-si pieptul voiniceste, pentru ca in tineretea sa zbuciumata fusese boxer, cand isi vazu chipul in oglinda, putu sa zica doar atat: "Va-ha-haaa..." La care, ca ecou a acestor vorbe intelepte ale sale, cineva ii raspunse din oglinda: "Be-he-heee". Maimutoiul se gandi atunci: "Oare nu cumva sant berbec?" Se pipai sa vada daca nu i-au crescut coarnele - nu-i crescusera; un lucru insa si-l asuma numaidecat: decat maimutoi cu coarne, mai bine berbec fara coarne, cum rar se intampla, de altfel, pe lumea asta.
Asa ca, de bucurie si exaltat ca de azi inainte e berbec, chiar si fara coarne, se lovi cu fruntea de oglinda. Pentru ca, nu-i asa?, ori cu fruntea de oglinda, ori cu oglinda de frunte e totuna.
Dar a te privi in oglinda cu a te oglindi in privire nu-i acelasi lucru, mai ales daca mutra ti-e hada.

p.s. nu mai vine berea aia?


Gauri
     media: 0.00 din 0 voturi

Intr-o dimineata, stand la o tigara si cafea, mi-am dat seama de un lucru: tot ceea ce facem, la ce facem referire cand vorbim, tot ce ne motiveaza sa facem ceea ce facem, sau chiar lucrurile lipsite de importanta au legatura cu gaurile. Da, gauri si nimic altceva.

Ca sa nu mai lungesc vorba, am sa exemplific direct si o sa vedeti si voi la ce ma refer:
- tot ce misca in jurul nostru a iesit printr-o gaura
- ti-e foame? ai o gaura in stomac si nevoie de una ca sa ajunga ceva acolo!
- ai nevoi de satisfacut? gaurile sunt cele care te ajuta!
- te aranjezi stilat? te dai cu parfum? iti bate inima tare? gaura e raspunsul la acestea

- vrei sa infiletezi un surub sau sa intaresti o structura? gaura e raspunsul
- ce se poate gasi intr-un buzunar gol? o gaura!
- vocabularul de zi cu zi al barbatilor nu poate fi mai elocvent in ceea ce priveste gaurile: "sa-mi bag pula!" suna cunoscut? asa e, nici mie.
- chiar si pe cer au gasit astia o gaura: gaura neagra...
-
de aia din buget sau de 8 Marite nu mai zic nimic!

Gaura ma-sii, chiar nu mai exista nimic altceva?



Salut Romania
     media: 0.00 din 0 voturi

Eh, nu situ ce mi-a venit sa ma apuc sa scriu, dar, in fine... Parerea mea este ca blogul nu e nimic altceva decat o parere care vrei sa o impartasesti altora ( si aici nu ma refer numai la grupul de prieteni de pahar, camera de camin, apartament, gazda, pat sau orice mai doriti voi) ci si unor oameni pe care nu-i cunosti, dar a caror parere poate conteaza pentru tine. Pentru ca, nu-i asa: din greseli si opinii invata omu'. Acu eu l-am intrebat pe VisUrat daca as putea folosi cuvinte gen pula, pizda s.a.m.d si am aflat ca e OK. Bahhh... in principiu si astea sunt cuvinte de dictionar (nu-i asa?) asa ca nu stiu de ce nu ar mere', dar hai, treaca de la mine. Si ca tot veni vorba, mi-am adus aminte de o intamplare de prin vremea studentiei (ehhh, ce vremuri!) in care, intr-o dimineata, dupa o betie crunta in Bularga ( o zona din Iasi, catalogata asemenea Ferentarului din Bucuresti), cautam o sticla de ceva sa ma dreg, si, spre marea mea uimire, in locul unde ar fi trebuit sa gasesc niscaiva sticle ramase dupa chef, am gasit un roman de Nichita Stanescu . L-am rasfoit fugitiv, dar ce mi-a atras atentia a fost o fila indoita, si cateva cuvinte subiliate cu rosu: "in grajd emana un miros proaspat de pizda de iapa", care m-a cam pus pe ganduri. Il intreb pe unu' dintre colegii mei de "suferinta": ba, da care-i faza cu astea subliniate si imi zice: ma! tu nu stii ca tot ce-i pizda e bun? Ehh... o sa mai vorbesc eu si depsre asta, da' o idee mai tarziu.

Pana una alta, vreau sa salut pe toti bloggeri din Romania si nu numai (aia din strainatate de stiu si romana :D ) si sa le urez mult spor la blogareala!

Last but not the least, vreau sa-i multumesc ( si aici, ca berea oricu' o are de la mine >:]) lui VisUrat pentru ajutor & stuff... (stie el :D)

kojocel



 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare