Rade harb de oala sparta
Et pluribus unum

"Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi." Gabriel Garcia Marquez
  • Et pluribus unum
  • Aboneaza-te la insemnari
  • Blog Status
  • Vizitatori:
    105.990
     
  • Insemnari:
    43
     
  • Comentarii:
    57
     

"Moralitatea este atitudinea pe care o luam fata de oamenii care ne displac". Oscar Wilde

Magazin naturist
 

Cu ziarul pe luna si inapoi, sau o lume cat o ceapa degerata
     media: 0.00 din 0 voturi

Mare e gradina Domnului si la fel de mari sunt si ziarele pe care le scot gradinarii. Pe diverese teme: economie, politica, cruci si dumnezei, pornografie etc etc

Demult insa nu mai vazusem un ziar al carui aroma o simt chiar si cand fumez o tigara, care sa faca o deshidere mare si frumoasa cu Neil Armstrong pe luna. Ma bucura nespus cacolegii mei de breasla din state eu reusit un model simplist, ce scoate in evidenta subiectul ce a dat tonul de vis unei generatii intregi - omul pe luna!

Deasemeni, tin sa mentionez, ca, spre deosebire de multi compatrioti, care scriu de plictiseala, ori la comanda, ori de caca sau kiki, onorabilul Editorialist de la ziarul (lumea este vazuta de pe luna ca o) Ceapa [dreapta jos] ne da un exemplu de atitudine pura, chiar de miroase mai mult a cianura de potasiu, decat a ceapa.



Eroul zilelor noastre
     media: 0.00 din 0 voturi

As soon as your born they make you feel small,
By giving you no time instead of it all,
Till the pain is so big you feel nothing at all,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
They hurt you at home and they hit you at school,
They hate you if you're clever and they despise a fool,
Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
When they've tortured and scared you for twenty odd years,
Then they expect you to pick a career,
When you can't really function you're so full of fear,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
Keep you doped with religion and sex and TV,
And you think you're so clever and classless and free,
But you're still fucking peasents as far as I can see,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
There's room at the top they are telling you still,
But first you must learn how to smile as you kill,
If you want to be like the folks on the hill,
A working class hero is something to be.
A working class hero is something to be.
If you want to be a hero well just follow me,
If you want to be a hero well just follow me.

John Lennon - Working Class Hero



Privirile Episcopiei din Husi
     media: 5.00 din 1 vot

Am fost de Sarbatori la Husi. Printre alte lucruri frumoase care le-am vazut si printre alte locuri la fel de frumoase pe care le-am vizitat (ca nu am sa intru in capitolul vinuri ca e mult de scris ) se afla si Episcopia.
Nu am sa intru in amanunte gen lume, aglomeratie si tot ce mai tine de Noaptea de Inviere la biserica, ci voi face doar o simpla remarca a ceea ce mi-a atras atentia.

Cand eram mic si necopt, aveam ma aflam intr-o mare dilema. Privind stirile la TV, fata prezentatorului ma privea intotdeauna in ochi si imi deadea oarecum o senzatie ciudata. Mai ales ca daca schimbam pozitia mea fata de ecranul televizorului, stanga sau dreapta, acel prezentator se uita tot la mine! Adica de ce? De ce nu-i ramane privirea fixa? In sfarsit... nu cred ca eram de condamnat.

Exact acelasi lucru am ajuns sa-l constat de-a lungul timpului si in cazul picturilor (tablourilor), pozelor samd, indiferent daca era nu stiu ce tipa pe coperta nu stiu carei reviste, sau era un chip pictat pe peretele unei biserici.

Si deoarece am un simt al detaliului dezvoltat ( un atu ? ) primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am intrat in Episcopia din Husi a fost faptul ca toate chipurile pictate pe peretii bisericii priveau oarecum in lateral. Discret. Agale. Interesant. Oare asa a primit pictorul comanda? Sau nu a mai vrut ca atunci cand intri in Episcopie sa te simti sufocat de privrile chipurilor de pe pereti? Ca de alea ale oamenilor nu mai zic nimic!
Mi-a placut. Chiar mi-a placut. Cred ca am sa mai merg pe acolo. Sa simt si eu ca pot sa ma uit in liniste la ei, fara frica de a fi laudat sau blamat de nu stiu ce sfant, fie el chiar si pictat pe un perete.


Afacere de succes
     media: 5.00 din 2 voturi

Am observat, de-a lungul timpului, ca indiferent de spatiul comercial de unde fac cumparaturi (dar, in special, fac referire la alimentare), se poate auzi in mod frecvent urmatoarea fraza: "Nu am sa va dau x lei, pot sa va dau o guma de mestecat / acadea?"
Nimic extraordinar pana aici. Insa, la un calcul simplu, corolarul acestei fraze consta in zeci de milioane de lei care intra lunar in buzunarul acestor comercianti.
In ultima instanta, fiecare se descurca cum vrea, mi-ar reprosa unii. Asa este, nu zic nu, dar imi imaginez o situatie:

-Nu am sa va dau 3 mii de lei, pot sa va dau o guma de mestecat?
-Nu, doamna, nu ma deranjeaza. Doar ca daca va dau 4 gume de mestecat, imi dati o paine?

Facand referire la ce scrisesem acu ceva vreme, slava Domnului ca am avut revelatia ca, pe langa faptul ca vreau sa devin roman, o sa-mi deschid si o afacere de succes.
Producator de gume de mestecat care sa fie destinate special ca rest clientilor deja scarbiti de ele si pungi de plastic ( care trebui sa si fosneasca, din alea de se invelesc florile cu ele) in care sa se puna si respectivele gume plus acadelele lui peste, ce nu plac nimanui, ca barem clientul sa plece acasa impacat cu gandul ca "s-a scos" azi la alimentara:

"Ce tzeapa le-am tras astora: m-am ales si cu guma de mestecat si acadea ca sa nu mai zic de ditamai punga!"

hai noroc, kojocel


Sa ne privim in oglinda
     media: 5.00 din 2 voturi

Dupa cum spuneam mai sus, asa suntem noi, romanii. In sfarsit. Pacat, poate ar trebui sa mai invatam si noi din ceea ce se vede, ce a fost sau chiar, de ce nu, ce urmeaza a fi.



Sa vorbim romaneste
     media: 5.00 din 1 vot

Am fost in Bucuresti in vizita la un amic. La un moment dat, am luat un taxi, deoarece trebuia sa ajung urgent undeva, pe langa Piata Matachi. Taximestristul, un bun prieten de-al amicului meu, era curious de ce se mai intampla prin Iasi si, inainte de a urca in masina, am stat putin la palavre. Una alta. Despre Iasi.
Bagasem de seama ca langa noi stationa un BMW, in care era o masa gelatinoasa imensa, cu ten inchis la culoare, mustata si cioc, care ne studia si analiza intr-un mod in care numai gelatinele pot sa o faca. Ma depaseste deci nu pot sa dau nici un raspuns referitor la aspectele si laturile analizei sale vizavi de ceea ce conversam noi...

...dupa ce am plecat cu taxiul, pe un pod (nu stiu despre ce pod este vorba, din simplul motiv ca nu cunosc Bucurestiul), am oprit la semafor. Cand colo, ce sa vezi? Langa noi a oprit si legendarul BMW, la volanul cariua nu putea fi decat, firesc, masa gelatinoasa.

- Bre, voi astia, molodovenii, mai are bani sa mearga cu taxiul da Bucuresti?

Urma replica taximetristului:

- Voi mai bine du-te de invata sa vorbeste romaneste si apoi sa ma intrebe daca mai am bani sau nu.

Ce sa mai zic? Iarna nu-i ca vara!

*din categoria "Din putzul gandirii lui Emil Bobu" ( Academia Catavencu )

Hai noroc! kojocel


Pentru Gabi
     media: 5.00 din 2 voturi

Da, faze vechi, citite prin dictionare, prin carti, citate de tot felul si alte porcarii. Ieftine. Comune.
Nu ma intereseaza. Chiar nu. Declaratii. Asa este: trebuie spirit pentru declaratii. Imaginatie. Alte alea. Pentru Gabi eu nu am nimic de zis pe blog, decat atat:

"Wind by the Fireside"

So as you shiver in the cold and the dark,
Look into the fire and see in its spark--
My eye
Watching over you.

As you walk in the wind's whistling claws,
Listen past the howling of the wolf's jaws.
My song
Comes to you.

And when you're lost in the trackless snow,
Look up high where the eagles go.
My star
Shines for you.

In deep, dark mine or on crumbling peak,
Hear the words of love I speak.
My thoughts
Are with you.

You are not forsaken.
You are not forgotten.
The North cannot swallow you.
The snows cannot bury you.
I will come for you.

Ne e complet si nici nu-mi apartine. E Copy Paste. Cine ma acuza? Ascult. Dar chiar e ce simt. Sincer. Simt sincer.



In vino veritas
     media: 3.67 din 3 voturi


Ani in urma, ma invitase un bun prieten de-al meu din Chisinau la el cu ocazia zilei sale de nastere. Nu am putu sa-l refuz, desi aveam un program destul de aglomerat in perioada aia. Drept urmare, m-am "intzolit" cu bun gust si am plecat la Chisinau. Dupa vreo doua zile de baute crancene si distractie, am realizat ca trebuie sa ma intorc urgent in Iasi, din cauza unui examen de care uitasem si la care era musai sa ma prezint.
M-a condus la gara. La biroul informatii era o tanti care s-a uitat la mine ca la felul 10 cand i-am zis "Saru' mana, doamna, stiti.... vreau sa ajung si eu la Iasi, cum fac?" Cred ca-mi aruncase acea privire ciudata ca in Republica Moldova nu se obisnuieste sa te adresezi unei domane cu "saru' mana". In sfarsit. Mi-a explicat cum trebuie sa fac ca sa ajung in cel mai rapid mod in Iasi.
"Diseara, la ora 8 seara pleaca un tren spre Balti, care trece prin Ungheni. O sa coborati acolo si imediat, la maxim o jumatate de ora diferenta, pleaca trenul spre Iasi."
Toate bune si frumoase pana acu.
Tin sa precizez insa urmatoarele: era in mijloc de iarna. Un frig afara ce era, de-ti clantzaneau nu numai "dintii din gura" ci si cei care nu se afla acolo (probabil ca sunt si din astia, ma gandesc, din moment ce vorba populara nu face referire decat la aia "din gura). Viscol, nameti, tot tacamul.

La ora 8 seara, am luat trenul spre Balti. In compartiment, il rog pe vecin: "Ma trezesti si pe mine cand ajungem in Ungheni?" "Da, stai linistit, se rezolva". Fiind putin mahmur, am adormit.
Brusc, ma trezeste colegul: "Scoala, ca am ajuns!" "Da, OK, mersi frumos!" "N-ai pentru ce."
Cobor din tren si, stiind ca gara internationala ar fi trebuit sa fie undeva in directia din dreapta, cum cobori din tren, am "luat-o" la pas alert, sa nu pierd trenul spre Iasi.

Merg o buna bucata de vreme, dar gara nu se mai arata. Era 11 noaptea. La un moment dat, ma opresc uimit de ceea ce am vazut - in fata mea era un tanc pe un piedestal. Nedumerit peste masura si vanzad un trecator il intreb: "Nu va suparati, ce oras e asta?" Omul mi-a raspuns firesc: "Balti." Balti! Ajunsesem in Balti! Fir-ar al dracului sa fie, m-am gandit. In sfarsit, omul mi-a aratat cum sa fac sa ajung mai repede inapoi la gara. Am alergat pana acolo, terorizat ca poate nu reusesc sa ajung dimineata in Iasi.

Gara din Balti. Biroul de informatii inchis. Intreb la ghiseul unde se vindeau bilete cum sa ajung cel mai repede in Iasi. Doamna de acolo mi-a raspuns ca in jumatate de ora, pleaca ultimul personal spre nu mai tin mite ce localitate. Idea era sa cobor in nu stiu care halta, unde opreste un tren international pentru putin timp si sa urc in el, ajungand astfel in Iasi in timp util.
Bun. Zis si facut.
Cum se prezenta cea halta? O campie deschisa, (era 12 si jumatate noaptea) fara nici o urma de casa sau orice alteceva, ce mi-ar fi indicat activitate umana. Doar undeva in drepata mea se vedea o luminita mov la un geam, si, la cativa kilometri departare, sclipeau luminitele unui sat.
Mi-am strans fularul la gat si manusile ca sa evit barem cat de cat viscolul de afara si m-am indreptat spre acea luminita mov. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni. M-am intors atunci pe peron si, studiind peisajul, vad la un moment dat, in stanga mea o "chestie" neagra. Ma apropii sa vad despre ce e vorba.
Ce imagine am in fata? O baba imbracata in legendara pufoaica ruseasca, care avea langa ea o canistra, langa care un pahar. Sa lesin de uimire. 1 noaptea, pustietate, iarna, viscol si "matusa" sta aici, fara sa clipeasca sau sa dea vreun semn ca ar fi inghetat de frig.
Imi fac curaj:
- Saru' mana, matusa, da' ce faci aici?
- Vand jin.
Am ramas preplex. Ma uit in stanga, in dreapta, in sus...
-Da' cui vinzi tu jin?
-Tzie!..

Aprig vin avea matusa aia de vanzare. Cam printre cele mai bune vinuri pe care am apucat a le gusta vreodata. Teribil vinul, dar fantastica de-a dreptul matusa. A fost unul dintre putinele cazuri cand mi-a parut rau ca nu am avut un aprat foto la mine.

Ce mai pot sa completez? Nimic. Las la judecata voastra.


pagina urmatoare >>


 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare