Rade harb de oala sparta
Et pluribus unum

"Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi." Gabriel Garcia Marquez
  • Et pluribus unum
  • Aboneaza-te la insemnari
  • Blog Status
  • Vizitatori:
    110.919
     
  • Insemnari:
    43
     
  • Comentarii:
    57
     

"Moralitatea este atitudinea pe care o luam fata de oamenii care ne displac". Oscar Wilde

Magazin naturist
 

BuSyKa - ancheta secolului luminii unei lumanari
     media: 5.00 din 1 vot

Citesc in Flacara Iasului ca BuSyKa, a carui marca o stie tot ieseanul si nu numai , a primit 5 luni de puscarie, cu suspendare, pentru distribuirea de CD-uri pirat. Iar celelalt -Gabriel Horeanu - 3 luni. Doar ca unul se ocupa de "mesrie" de x ani, iar celalat era abia la inceput. (Ma insel?) Nah, asta e realitatea, nici nu imi imaginam ca, pana la urma nu se va ajunge si aici.
Ma gandesc si la mine: fac cate o poza si parca mi-ar sta un nod in gat sa o vad in alta parte fara acordul meu, darmite un film, album de muzica sau altceva. Pe de alta parte am luat si eu destule CD-uri de la BuSyKa ca nu se gaseau in alta parte.

In fine, idea e ca pe vremea cand noi aveam acces la filme, jocuri etc etc oameniii legii abia se descaltau in materie de legislatie a drepturilor de autor si chiar si acum, mai sunt destui care nu stiu cu ce se mananca astea... Nu-mi pare rau nici o clipa pentru achizitiile facute pe vremea aia (asta si pentru ca nici torentele nu erau tocmai populare), deoarece erau de calitate, iar putinele firme care importau CD-uri originale, le bagau niste preturi, ca iti era si rusine sa intri in magazin daca nu erai in zi de salariu.

Pe de alta parte, ZIUA de Iasi a avut un material, acu ceva vreme, despre BuSyKa si pedeapsa primita de acesta. Doar ca eiau zis, citez: "Costel Ovidiu David, unul dintre cei mai cunoscuti pirati informatici din Iasi, cunoscut si sub numele de Busyka, a fost condamnat ieri la o pedeapsa de doi ani de inchisoare cu suspendare pentru comiterea infractiunii de piraterie".

Tare de tot. Flacara zice ca BuSyKa e
Mihai Corneliu Stoica, iar ZIUA de Iasi ca e Costel Ovidiu David.

Eee, pana la urma se pare ca un comentator la articolul de pe ZIUA de Iasi face lumina :D - "
Bai fratilor, pe asta de cate scrieti voi:Costel Ovidiu David, avea nik-ul "OVICOS", si era si el unul din clientii lui BuSyKa, cumpara si vindea mai departe, asa s-a ales cu o baza de date intreaga de cd-uri semnate cu numele BuSyKa. Asa ca a intrat la mijloc. De la OVICOS si pana la BuSyKa e mare distanta, cine il cunoaste pe adevaratul hacker (lamer), stie despre ce e vorba. Oricum respect pentru BuSyKa, de la mine si de la altii care stim ca are probleme din cauza unor babalai ca astia care nu stiu ce sa faca cu "marfa" luata de la el. Apropo`s, politistii astia care l-au anchetat de unde au cumparat ani de zile jocuri si filme pentru copii lor, din magazin??? NU CRED. Sa vedem de acum de unde o sa ia cand majoritatea care sunt in bransa s-au lasat sau merg inchis tare." Nimic mai adevarat.

E veche povestea cu BuSyKa si au mai scris si altii. Destul. A se vedea: Ieseanul, Ziarul de Iasi, etc etc

Imi pare rau oarecum, dar asta-i treaba. Atunci au sarit pe BuSyKa (si nu numai), azi sar pe torente. Maine o sa sara pe noi. Ca puricii
Dar, vom trai si vom vedea.


Tinuta pentru reusita angajarii
     media: 0.00 din 0 voturi

Odata regimul comunist picat, ne-am trezit subit ca [desi a durat cativa ani] nu ne mai asteapta asigurate casa si masa dupa scoala, ci niste fete bosumflate in fata carora trebuie sa explici cat de doxa de carte si experienta esti, in eventualitatea obtinerii unui post de munca.

Slava Domnului, Romania e tara unde nimic nu ne imposibil, si de aici si gama larga de posturi oferite dupa bsolvirea studiilor [si fac aici referire la studii universitare, adica cele cu barem un pic de pretentii, desi pana si meseria de cioban e inregistrata, deci...], asa ca tineretul are de unde sa aleaga.

Pentru cei care nu le place sa gadeasca acum, sau sa-si imagineze o situatie, da-ti-mi voie sa va explic.
Sa luam, de exemplu, cazul unui absolvent de matematica. Sau fizica. Ce poate fi mai simplu de atat? Va recomand, si asta doar pentru inceput, 3 posibilitati:
- vanzator de covrigi la chioscul de unde i-ati cumparat in timpul facultatii;
- femeie de servici la universitate, desi exista totusi sansa sa vi se ceara o hartie de calificare;
- junior freelancer: apreciarea tariei mirosului de diferitelor specii de menta, dupa o frecare in diferite conditii.

Un lucru insa nu trebuie uitat, ba dimportiva, pregatit cu multa grija si atentie face referire la constumatia necesara [unul dintre elementele cheie] angajarii intr-unul dintre prestigioasele domenii de mai sus [sau oricare, la libera alegere].

Si decat sa intru in detalii inutile, va prezint un caz clasic, ce nu mai are nevoie de comentarii.



Ceai negru in Corso
     media: 5.00 din 1 vot

Ma plimbam zilele trecute pe Lapusneanu, gandindu-ma la cati boschetari se ascund dupa imensul afis expus pe cinematograful Tineretului, sau, ar trebui sa zic, fostul cinematorgraf, ca nu-l vad prea curand renovat si mi s-a facut subit un dor cumplit de a bea un ceai negru.
Stiind de la un amic ca bause, vorba lui, un ceai misto in Corso, am zis ca nu trebuie sa ratez ocazia.
Ne-am asezat la o masa [eram cu prietena mea] si am comandat: ea un suc, eu un ceai negru Ronnefeld. Dupa cateva minute vine si comanda nostra si, fiind prinsi intr-o discutie aprinsa, am desfacut pur si simplu pliculetele de zahar in cana cu apa fierbinte unde lasasem si pliculetul de ceai sa-si faca treaba.
Mare mi-a fost mirarea ca mi-a venit sa-mi vomit si sufletul dupa ce am luat prima gura de "ceai negru". Abia atunci m-am uitat la eticheta acelui mirobolant "ceai negru" pe care, surpriza, scria Lipton. Ca sa nu mai zic, ca in acel pliculet erau cel mai probabil matraguna cu troscot maruntite peste care a fost adaugata "aroma de ceai".

Mda, ma revoltasem destul de nasol, asa ca am chemat chelnerita si i-am zis sa-mi aduca un expresso, iar "ceaiul negru" nu poate decat sa faca ce vrea ea cu el, eventual o clisma.

Chelnerita a luat cana cu zoaia aia si mi-a adus o cafea. La intoarcere, zice: "Am discutat cu sefa si nu o sa platiti ceaiul, ca l-am gustat si eu", si ca semn de apreciere pentru ceai a scos o limba mare cat toate zielele si s-a schimonosit la fata.

Oricum, idea e ca daca vreti sa beti un ceai negru in Corso, nu va recomand Lipton, care e o mare laba trista, ci mai bine o cafea batraneasca, iar daca faceti o comanda, folositi un ton Out Loud, poate vi se aduce ce ati cerut. Or, mai bine nu mergeti deloc, ci va duceti in Clubul Presei [in spatele blocului Guliver] unde servesc aia un vin fiert de nu-ti vine sa mai pleci - ieftin, bun si mult in kil`.


Precizare
     media: 0.00 din 0 voturi

Recunosc, nu-ti poti mentine cititorii pe blog doar scriind cate o "chestie" marunta o data la nu stiu cat timp. Cu ocazia asta imi cer scuze putinilor mei cititori, cat si celor care s-au abonat la blogul meu. Chiar imi pare rau, sincer. Daca se intampla sa schitati un zambet, o grimasa, o stare de discomfort dupa ce ati citit o insemnare si nu am raspuns, regret nespus.

Orice injuratura / apreciere este si va fi binevenita oricand.

kojocel


Testament
     media: 5.00 din 2 voturi

Toata lumea vrea sa "se faca ceva" cand ajunge "mare". Unii vor sa devina profesori, ingineri, businessmani, directori, vanzatori de covrigi, mancatori la usa altuia, altii controlori, securisti, fabricanti de hartie iginenica, patroni, manageri pentru fondurile nerambursabile SAPARD si FARE sau mai stiu eu ce altceva.

Si deoarece toti vor sa devina ceva, firesc este ca toti sa-si doreasca ceva. Si aici gasim o gama larga de tot ce vrei si, mai ales, de ce nu vrei. Vila, masina de lux, prostituate gratis, salar, apa minerala, telefon mobil, calculator ultimul racnet, bere, premii peste premii, statuie, partid, medalie etc etc.

Cand am sa fiu mare, am sa ma fac roman si o sa-mi cumpar un caine. Da, un caine. Dar nu de orice fel. Nu din ala de doboara un taur, sau latra mult, sau poate sa pazeasca zece turme de oi simultan. O sa-mi iau cel mai mic caine de pe lumea asta si chiar mai mic, atat de mic, incat sa incapa in buzunarul de la piept. Mic si otravitor. Si cand o sa ma implic zi de zi in polemici cu rost sau fara, ca orice roman ce se respecta, se va ajunge firesc la un punct in care imi va sari mustarul si atunci o sa scot cainele meu mic si otravitor si am sa-l arunc pe oricine ma supara sa-l muste. O data. Otravitor. Definitiv.


Radio Lynx
     media: 5.00 din 2 voturi

Ca un raspuns la ceea ce s-a discutat in emisiunea "Noaptea bloggerilor" la Radio Lynx din 17 Martie 2007, mai ales la legendara fraza care s-a tot repetat in cursul emisiunii: " Daca e nevoie, scriu si blog!", fara nici o rea intentie de altfel, este urmatoarea: " E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune!"

Va suna cunoscut? Asa e (dupa cum spuneam), nici mie!


Prietenii nostri cei de toate zilele
     media: 4.33 din 3 voturi

Ma intrebase cineva zilele astea ce parere am despre prieteni, cum as putea defini un preten, care e diferenta dintre un prieten si cel mai bun prieten si alte insecte daunatoare din astea.
Sincer sa fiu, nu am stiut ce sa-i raspund omului pe moment, un lucru insa e cert si anume (si asta e raspunsul meu):

Intr-o zi omul cu caciula pe o ureche isi chema singurul fiu si-l intreba: "Fiule, tu cati prieteni ai?" Atunci fiul omului cu caciula pe o ureche ii raspunse, fara sa stea pe ganduri: " 100!" Dupa o scurta pauza, omul cu caciula pe o ureche ii zise: " Bine, atunci du-te si cheama macar unul dintre prietenii tai, zi-i ca s-a facut mizerie in casa, ca am adunat-o intr-un sac, dar, batran si bolnav fiind, nu pot sa merg sa-l arunc in mare. Sa vina el sa faca toate astea pentru mine." Alerga fiul omului cu caciula pe o ureche pe la unul, pe la altul, dar fiecare din cei 100 de prieteni ai sai gasi motiv ca ce poti baga prin urechea acului, nu poti scoate pe usi de biserici si s-a intors fiul omului cu caciula pe o ureche cu buza umflata si-i du-se raspuns tatalui. Cu ocaziua asta insa ii replica: "Tata, dar tu cati prieteni ai?" Si atunci omul cu caciula pe o ureche ii raspunse: "Eu am un singur prieten, du-te de-l cheama, zi-i ca am facut crima, dar batran si bolnav fiind, nu pot sa merg sa arunc mortul in mare. Sa vina el faca toate astea pentru mine." Si atunci a mers fiul omului cu caciula pe o ureche la singurul prieten al tatalui sau, si i-a explicat situatia. Prietenul omului cu caciula pe o ureche a venit atunci si a intrebat: " Unde-i sacul cu mortul? Da-l incoace, sa merg sa-l arunc in mare!"
Si atunci a zis omul cu caciula pe o ureche catre fiul sau: " Nu exista nici un mort si nici un sac, dar am vrut sa-i arat fiului meu ca mai bine un prieten pe cheltuiala inimii de o viata, decat 100 de prieteni pe cheltuiala ta."

Sau ma insel?


Ca sa nu uit
     media: 4.33 din 3 voturi

Ceea ce urmeaza, sunt simple relatari ale unor clipe din viata unor mari oameni. Si, cu ocazia, as dori sa aflu si altele, din partea vostra, daca stiti. Din totdeauna m-au pasionat aceste mici intamplari, din care, parerea mea, multi pot invata chiar si in ziua de aazi.

La trecerea frontierei, Alexandru Dumas poarta urmatorul dialog cu vamesul:
- Cu ce va ocupati?
- Scriu.
- Domnule, eu v-am intrebat cu ce va castigati existenta.
- Cu pana.
Si trecu vamesul in carnetul sau de note: " Alexandru Dumas, vanzator de pene".

Dupa ce cumpara niste piele bruta si atza de matase cu fir gros, si iesi din magazin, un invdivid, prieten cu vanzatorul, il intreba: "Cine e acest batran ciudat?" Vanzatorul ii raspunse: " Cum, nu stii? E Mendeleev, marele mester de giamantane!"

Va urma.

P.S. E tarziu, mai am o multime de lucruri de terminat la servici si chiar sant in pana de timp.


pagina urmatoare >>


 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare